IERTĂCIUNE...

Aş vrea să mă îmbăt ca pentru prima oară

Să trag în premieră un fum dintr-o ţigară

Să mă revărs în lacrimi căci viaţa e bizară

Şi să servesc în tihnă o cafea amară.

Să-ncerc să fiu mai rece şi să-mi surprind destinul

Să pot să încalc reguli amare ca pelinul

Să-mi joc în lacrimi chipul căci e prea dureros

Să strig singurătatea, să strig că tu AI FOST...

Ce crudă este viaţa, ce rece-i despărţirea

Îţi cer doar pe o clipă să îţi întorci privirea

Să mă alinţi în palme şi chipul să-mi priveşti

Să-mi laşi ca amintire cuvintele cereşti.

Doar tu mi-ai fost suportul ce-acuma îmi lipseşte

O lume-ntreagă plînge şi-o mamă te jeleşte

Ai pus totul de-oparte şi ne-ai lăsat striviţi

O, Doamne, iartă-l Doamne... De noi tu să nu uiţi!