IERTĂCIUNE...
Aş vrea să mă îmbăt ca pentru prima oară
Să trag în premieră un fum dintr-o ţigară
Să mă revărs în lacrimi căci viaţa e bizară
Şi să servesc în tihnă o cafea amară.
Să-ncerc să fiu mai rece şi să-mi surprind destinul
Să pot să încalc reguli amare ca pelinul
Să-mi joc în lacrimi chipul căci e prea dureros
Să strig singurătatea, să strig că tu AI FOST...
Ce crudă este viaţa, ce rece-i despărţirea
Îţi cer doar pe o clipă să îţi întorci privirea
Să mă alinţi în palme şi chipul să-mi priveşti
Să-mi laşi ca amintire cuvintele cereşti.
Doar tu mi-ai fost suportul ce-acuma îmi lipseşte
O lume-ntreagă plînge şi-o mamă te jeleşte
Ai pus totul de-oparte şi ne-ai lăsat striviţi
O, Doamne, iartă-l Doamne... De noi tu să nu uiţi!